Vânturi, vânturi pline de zãpadã,
Spulberati-mi viata ce s-a dus.
Vreau sã fiu copil fãrã tãgadã
Sau o floare cu privirea-n sus.
Când rãsunã cornul de la stânã
Vreau pentru toti oamenii sã mor.
Clopoteii stelelor se-ngânã,
Presãrându-mi clinchetele lor.
Cât de bunã-i limpedea cântare
Când topeste suferinta grea!
Vreau sã fiu copac lângã cãrare
Cu piciorul încãltat în nea.
Vreau, când caii sforãie - nebunii!
Sã sãrut o ramurã cu ger.
Ci sãltati-mi, labe ale lunii,
Ciutura tristetilor la cer.
luni, 14 aprilie 2014
Vânturi pline de zăpadă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu